sâmbătă, 30 iulie 2011
sâmbătă, 4 decembrie 2010
Everlasting love :X
DA! Uite sa in sfarsit am pus mana pe telefon si am facut ceva pentru mine! A fost atat de simplu incat nu vad niciun motiv clar pentru care nu am facut treaba asta mai devreme. Dar, in final conteaza ca am facut pasul asta si desi am 20 ani, m-am apucat de antrenamente de snooker:). Nu e tocmai un sport in care varsta sa aiba un cuvant greu de spus insa cu cat incepi mai devreme, cu atat mai repede se vad rezultatele:).
Am dat acolo peste oameni extraordinari de la care am destul de multe de invatat.Dupa primul antrenament mi-am dat seama cat de putine stiam si cat de importante sunt detaliile. Inca nu imi vine sa cred ca fac asta. In Romania nu este un sport mediatizat, desi avem campioni de talie europeana. Din fericire:D, la categoria ladies de care apartin acum, nu sunt foarte multe fete, deci teoretic ar trebui sa fie mai usor sa evoluez. Sunt convinsa ca e nevoie de multa munca, insa daca o fac cu placere va fi mai usor:D.
Pe 24 octombrie am avut primul antrenament si dupa 3 saptamani am participat la primul turneu:D, etapa IX din campionatul national. Evident ca initial nu am vrut sa particip pentru ca nu ma simteam indeajuns de pregatita. Au reusit sa ma convinga:). Acum dupa aceasta experienta imi dau seama ca a fost benefica pentru ca am vazut ce inseamna meci oficial, fair-play si ideea de competitie sportiva. In ianuarie voi incepe cu prima etapa pentru 2011 si sper sa fac o impresie frumoasa:). La meciul la care am participat am jucat cu locul 2 din clasamentul national din categoria mea si am pierdut cu 2-0(s-a jucat pe sistemul cel mai bun din 3): la primul am renuntat la joc intrucat aveam nevoie de un snooker sau doua(nu mai stiu exact) pentru a castiga, dar regret si acum decizia luata, insa a fost luata in conditii de tensiune maxima:)), iar cel de-al doilea...:(..l-am pierdut la bila neagra(cunoscatorii stiu ce inseamna asta;practic am fost la un pas sa castig:( ). Poate daca castigam unul, aveam mai multa incredere in mine. La urma urmei, nu am ramas cu un gust amar pentru ca am vazut cum stau treburile pe acolo si senzatia aceea pe care o ai cand tii tacul in mana, nu se compara cu nimic :) . Am avut niste emotii teribile, mainile imi tremurau(ceea ce nu prea e ok in asemenea situatie), insa am gasit in adeversarul meu un prieten si am dobandit si ceva experienta:). Sper sa ma antrenez mai mult ca pe viitor sa vin aici cu update-uri cu rezultate frumoase.
Am dat acolo peste oameni extraordinari de la care am destul de multe de invatat.Dupa primul antrenament mi-am dat seama cat de putine stiam si cat de importante sunt detaliile. Inca nu imi vine sa cred ca fac asta. In Romania nu este un sport mediatizat, desi avem campioni de talie europeana. Din fericire:D, la categoria ladies de care apartin acum, nu sunt foarte multe fete, deci teoretic ar trebui sa fie mai usor sa evoluez. Sunt convinsa ca e nevoie de multa munca, insa daca o fac cu placere va fi mai usor:D.
Pe 24 octombrie am avut primul antrenament si dupa 3 saptamani am participat la primul turneu:D, etapa IX din campionatul national. Evident ca initial nu am vrut sa particip pentru ca nu ma simteam indeajuns de pregatita. Au reusit sa ma convinga:). Acum dupa aceasta experienta imi dau seama ca a fost benefica pentru ca am vazut ce inseamna meci oficial, fair-play si ideea de competitie sportiva. In ianuarie voi incepe cu prima etapa pentru 2011 si sper sa fac o impresie frumoasa:). La meciul la care am participat am jucat cu locul 2 din clasamentul national din categoria mea si am pierdut cu 2-0(s-a jucat pe sistemul cel mai bun din 3): la primul am renuntat la joc intrucat aveam nevoie de un snooker sau doua(nu mai stiu exact) pentru a castiga, dar regret si acum decizia luata, insa a fost luata in conditii de tensiune maxima:)), iar cel de-al doilea...:(..l-am pierdut la bila neagra(cunoscatorii stiu ce inseamna asta;practic am fost la un pas sa castig:( ). Poate daca castigam unul, aveam mai multa incredere in mine. La urma urmei, nu am ramas cu un gust amar pentru ca am vazut cum stau treburile pe acolo si senzatia aceea pe care o ai cand tii tacul in mana, nu se compara cu nimic :) . Am avut niste emotii teribile, mainile imi tremurau(ceea ce nu prea e ok in asemenea situatie), insa am gasit in adeversarul meu un prieten si am dobandit si ceva experienta:). Sper sa ma antrenez mai mult ca pe viitor sa vin aici cu update-uri cu rezultate frumoase.
sâmbătă, 21 august 2010
Daca nu acum, atunci cand?!
Pfuu... Un august plin pana acum :). 09.08.2010, 02:48---> primesc cel mai original "La multi ani!" din cele 2 decenii de viata :) : mi-a cantat Vama "La multi ani!". Am facut si eu 20 ani, am schimbat prefixul, e chiar trist. De acum sunt o persoana responsabila :)). Ziua mea a decurs conform planului, nu am de ce sa ma plang, ba chiar, in mod uimitor au aparut toti invitatii (ceea ce e destul de ciudat din cauza perioadei). Conform traditiei, s-a lasat cu muuulte sarituri care mai de care mai artistice, cu oameni euforici, cu mai multa apa in jurul piscinei decat in ea. Tortul a fost si el special intrucat chiar era scris numele meu(de scena :)) ) acolo :>! Am imbatranit, dar, thanks God, nu am observat niciun rid pe fata! Dupa aproximativ 12 ore de dans, sarit si alte activitati specifice s-a terminat acea zi din an in care mi se permite orice.
Dupa aceasta zi, nu prea am avut timp sa realizez tot ce se intampla deoarece am dat fuga la mare! Dis de dimineata, inarmata cu o dorinta enorma de distractie si pierdut vremea am plecat spre Vama Veche. In afara de faptul ca s-a aflat ca la Calarasi se bea multa tequilla si am recapitulat vocalele, nu pot spune prea multe pentru ca se pare ca "What happens in Vama, stays in Vama!". Desi timpul petrecut acolo a fost destul de limitat, am reusit sa imi amintesc ce inseamna Vama. Si...cum as putea uita cadoul special pe care l-am primit?;;) Si pe calea asta trebuie sa multumesc inca o data. Spiritul de Vama ramane exceptional, la fel ca si senzatia de dupa o betie de vara...
Dupa o noapte alba in Vama, mi-am continuat excursia pe litoral, plecand spre Mamaia(stiu! cam mare discrepanta), unde am avut grija sa imi cresc numarul vanatailor printr-o vizita la Aqua Magic, unde evident ca am incercat tot ce nu incercasem dintr-un motiv sau altul alte dati. Nu e nimic nou in faptul ca sunt foarte buna prietena cu apa, deci am fost in elementul meu. Dupa-amiaza, am incercat sa imi reincarc bateriile pentru urmatoarea destinatie.
Urmatoarea zi, teoretic, trebuia sa ajungem in Costinesti, insa Vama ne-a ispitit si am facut un "mic ocol". Ziua nu se simte acelasi lucru, dar Vama ramane unica. Dupa ceva intarzieri, am ajuns si in Costinesti, care nu a facut altceva decat sa ma dezamageasca: foarte aglomerat si implicit murdar, oameni care mai de care mai surprinzatori, cluburi prea glamour pentru mine sau care creau o poluarea fonica mult prea greu de suportat si apa plina de... corpuri straine ei:|. Dupa insolatia dobandita anterior, m-am invatat minte si orele de plaja au fost exact cele recomandate:). Dupa plaja, jocuri precum beer pong ne umpleau timpul. Ah, da si singurul bar in care se asculta muzica buna, White Horse a reprezentat cea mai buna alegere pentru o seara petrecuta in Costinesti. Nu puteam sa plec din Costinesti fara sa trec si prin "Mega Discoteca Tineretului" :)). Aceea este o noapte invaluita in ceata, dar in care sunt sigura ca Voltaj a cantat 20 ani numai pentru mine :>. Banana, care ocupa un loc important pe wishlistul meu, m-a ademenit si iata-ma, costumata corespunzator, printre valurile uriase. Numai noi am reusit sa cadem de pe ea, cand inca nu pornise toata distractia:)). Era faina senzatia cand mergeam peste valuri si momentele in care eram aruncati de pe ea, dar am primit o lovitura destul de serioasa care pe moment m-a facut sa nu mai traiesc din plin clipa. Oricum, chiar si dupa intamplarea neplacuta, pot spune ca ma voi mai urca din nou fara sa clipesc pe banana:)). De retinut este si expresia "7zile", care are cu totul alta semnificatie!! Cand am plecat, aveam bronzul dorit, iar cerul era innorat (se intristase ca noi plecam :)) ). Desi am spus ca m-am saturat de plaja&soare, mi-a revenit pofta si de maine voi reincepe sa profit cand inca mai pot de soarele arzator de afara.
Chiar daca vara asta nu imi mai pregateste si alte suprize, ma pot declara multumita, avand in vedere ca am castigat un prieten pe cinste, am reusit sa bifez cateva chestii de pe wishlist si am trait experiente noi si de neuitat.
In final, nu imi vin in minte decat :
Mi-e dor de mare
Mi-e dor de vară
Mi-e dor s`adorm iar pe mal …
[Mi-e dor de`o beţie
Şi de inc`o 1000]
Dupa aceasta zi, nu prea am avut timp sa realizez tot ce se intampla deoarece am dat fuga la mare! Dis de dimineata, inarmata cu o dorinta enorma de distractie si pierdut vremea am plecat spre Vama Veche. In afara de faptul ca s-a aflat ca la Calarasi se bea multa tequilla si am recapitulat vocalele, nu pot spune prea multe pentru ca se pare ca "What happens in Vama, stays in Vama!". Desi timpul petrecut acolo a fost destul de limitat, am reusit sa imi amintesc ce inseamna Vama. Si...cum as putea uita cadoul special pe care l-am primit?;;) Si pe calea asta trebuie sa multumesc inca o data. Spiritul de Vama ramane exceptional, la fel ca si senzatia de dupa o betie de vara...
Dupa o noapte alba in Vama, mi-am continuat excursia pe litoral, plecand spre Mamaia(stiu! cam mare discrepanta), unde am avut grija sa imi cresc numarul vanatailor printr-o vizita la Aqua Magic, unde evident ca am incercat tot ce nu incercasem dintr-un motiv sau altul alte dati. Nu e nimic nou in faptul ca sunt foarte buna prietena cu apa, deci am fost in elementul meu. Dupa-amiaza, am incercat sa imi reincarc bateriile pentru urmatoarea destinatie.
Urmatoarea zi, teoretic, trebuia sa ajungem in Costinesti, insa Vama ne-a ispitit si am facut un "mic ocol". Ziua nu se simte acelasi lucru, dar Vama ramane unica. Dupa ceva intarzieri, am ajuns si in Costinesti, care nu a facut altceva decat sa ma dezamageasca: foarte aglomerat si implicit murdar, oameni care mai de care mai surprinzatori, cluburi prea glamour pentru mine sau care creau o poluarea fonica mult prea greu de suportat si apa plina de... corpuri straine ei:|. Dupa insolatia dobandita anterior, m-am invatat minte si orele de plaja au fost exact cele recomandate:). Dupa plaja, jocuri precum beer pong ne umpleau timpul. Ah, da si singurul bar in care se asculta muzica buna, White Horse a reprezentat cea mai buna alegere pentru o seara petrecuta in Costinesti. Nu puteam sa plec din Costinesti fara sa trec si prin "Mega Discoteca Tineretului" :)). Aceea este o noapte invaluita in ceata, dar in care sunt sigura ca Voltaj a cantat 20 ani numai pentru mine :>. Banana, care ocupa un loc important pe wishlistul meu, m-a ademenit si iata-ma, costumata corespunzator, printre valurile uriase. Numai noi am reusit sa cadem de pe ea, cand inca nu pornise toata distractia:)). Era faina senzatia cand mergeam peste valuri si momentele in care eram aruncati de pe ea, dar am primit o lovitura destul de serioasa care pe moment m-a facut sa nu mai traiesc din plin clipa. Oricum, chiar si dupa intamplarea neplacuta, pot spune ca ma voi mai urca din nou fara sa clipesc pe banana:)). De retinut este si expresia "7zile", care are cu totul alta semnificatie!! Cand am plecat, aveam bronzul dorit, iar cerul era innorat (se intristase ca noi plecam :)) ). Desi am spus ca m-am saturat de plaja&soare, mi-a revenit pofta si de maine voi reincepe sa profit cand inca mai pot de soarele arzator de afara.
Chiar daca vara asta nu imi mai pregateste si alte suprize, ma pot declara multumita, avand in vedere ca am castigat un prieten pe cinste, am reusit sa bifez cateva chestii de pe wishlist si am trait experiente noi si de neuitat.
In final, nu imi vin in minte decat :
Mi-e dor de mare
Mi-e dor de vară
Mi-e dor s`adorm iar pe mal …
[Mi-e dor de`o beţie
Şi de inc`o 1000]
miercuri, 14 iulie 2010
Celei care azi ne spune adio...
14 iulie 2010: Aflu o veste ce imi va schimba dispozitia pentru o buna perioada de timp. Se termina traseul prin viata al celei ce mi-a marcat intreaga copilarie. Pe 14 iulie a inceput si tot aici s-a decis sa isi incheie parcursul. Nu pot sa spun decat ca vestea m-a lovit ca un trasnet. Este cea care trezea in mine un entuziasm extraordinar de fiecare data cand, copil fiind, prindeam vreun concert. Eram mandra si ma simteam chiar speciala ca ma numaram printre zecile de prichindei care topaie in jurul ei. Chiar daca eram doar un pixel intr-o poza, eram diferita pentru ca fusesem langa ea. Este cea pe care am ascultat-o atat pe vinyl'uri, casete audio cat si pe cd'uri. Nu stiam inca sa vorbesc bine, dar fredonam "Fata draga". Este cea care putea sa zambeasca mereu dand dovada de un imens respect pentru public. Vedem tot mai des cum se ridica diverse pseudo-vedete cu aere de legende. Mai este oare careva capabil sa trezeasca in oameni respectul sau admiratia pe care multi dintre noi le au pentru Fata cu parul de foc? Ma indoiesc. Ma bucur ca m-am nascut intr-o perioada in care am reusit sa prind cate ceva din ceea ce inseamna valori adevarate, din ceea ce ar trebui respectat. Ma bucur ca am crescut pe melodiile ei.
Vestea mortii ei a venit ca un soc pentru mine, inca nu pot sau nu vreau sa accept ceea ce se intampla. Un sentiment similar am avut si in clipa in care am auzit vestea mortii Laurei Stoica. Daca acolo putem da vina pe destin, aici..??! Am tendinta in orice sa caut vinovati. Dar, in aceasta situatie, mai are vreun sens? Se schimba ceva? NU! Atunci, de ce aceasta avalansa mediatica? Speculatii de la cele mai absurde la cele mai penibile pe toate posturile de televiziune.. De ce mereu dupa moarte o persoana publica are parte de aceasta mediatizare idioata, din punctul meu de vedere? Oare nu era nevoie de mediatizare inainte? Se spune ca un artist traieste pentru public. Dar ce se intampla in momentul in care nu mai are acces la public? Ce se intampla in momentul in care este dat la o parte de personaje episodice care nu ne arata decat cat de departe a ajuns tehnologia in domeniul muzicii si al chirurgiei estetice? Nu incerc sa ii gasesc motive pentru fapta necugetata si nici nu vreau asta. Pentru mine va ramane mereu femeia puternica demna de admiratie. A fost suicid sau nu, care sunt vinovatii si care sunt cauzele..sunt chestii ce vor fi puternic mediatizare, dar stiu ca nimic din toate aceste nu o vor aduce inapoi.
Spunea intr-un interviu ca nu isi gaseste locul intr-o astfel de abordare pe care o au mijloacele media. Am observat ca in ultima vreme tot ce e spectaculos prinde. Nu conteaza cat de adevarat e. Nu conteaza cat de moral e. Nu mai conteaza nimic. Lupta pentru bani si putere inseamna totul. Se pare ca ea nu si-a mai gasit locul intr-o societate cu care toti ne luptam zi de zi. Mi-e greu sa inteleg cum in momentul in care parea implinita se intampla asa ceva. Poate ca de aici a plecat totul: trebuia mereu sa para vesela si intangibila. Trebuie sa fie foarte greu sa arati cu totul altceva decat simti. Nu am niciun drept sa critic ceea ce s-a intamplat si oricum asta nu modifica cu nimic imaginea ei in fata mea si sunt convinsa ca adevaratii fani vor sti sa-si aminteasca lucrurile frumoase pe care ea ni le-a daruit.
Nu pot sa descriu toate starile pe care melodiile ei mi le generau cum nu pot sa exprim nici cat de rau imi pare pentru ceea ce s-a intamplat. "Ei si ce?" este o expresie pe care o folosesc destul de des, dar in acelasi timp este si melodia care imi dadea un plus de vigoare. Sunt multe cele ce pot fi spuse despre ea si ma tem ca oricat de mult as scrie nu pot evidentia ceea ce a insemnat pentru mine si pentru multi altii. Amintirile pe care le am cu ea, felul in care tresaream cand auzeam orice melodie a ei sunt lucruri care vor ramane cu mine, lucruri pe care probabil multi nu le inteleg, lucruri care pentru mine au o mare insemnatate. Faptul ca ea trezeste asemenea sentimente in oameni e un lucru mare si greu de realizat.
Imi vine in minte un concert relativ recent de la Sala Palatului. Dupa o zi de facultate, in drum spre metrou imi atrage atentie un afis lipsit de culori si de imagini(logic!). Pe afis, o lista cu nume mari ale generatiei de aur a Romaniei. Madalina nu era pe afis, insa era un personaj important al muzicii si teatrului romanesc pe care il admir mult. Fiind vorba de o persoana destul de inaintata in varsta, am vrut ca am ocazia sa o urmaresc cand inca mai e posibil. Spectacolul a inceput in mod surprinzator, cu Madalina Manole, care desi nu era trecuta pe afis, era una dintre cei mai importanti invitati. Lipsa de pe afis a fost imediat explicata prin faptul ca este proaspata mamica si din acest motiv nu se putea spune ca prezenta ei acolo este sigura. Se pare ca in sfarsit va putea spune ca este implinita din punct de vedere al maternitatii:). M-am bucurat pentru ea, dar mai mare mi-a fost bucuria creata de revederea ei, mai ales ca nu era ceva la care la asteptam. Ideea e ca acum imi e greu sa mi-o imaginez fara suflare pe cea pe care am aplaudat-o acum cateva luni. Ma dusesem acolo sa vad pe cineva de teama ca nu voi mai avea posibilitatea in viitor, dau acolo de Madalina si astfel se consuma ultimul meu contact cu ea,fara sa realizez acest lucru. Ultima oara cand am vazut-o pe scena mi-a intarit admiratia datorita reprezentatiei ei monumentale. Era aceeasi Madalina care ma facea sa tresar in copilarie.
A inceput timid cu o chitara, compunandu-si linie melodica pe versuri ale poetilor romani si ii placea sa afirme: "Cant muzica pe care o simt", a ajuns sa aiba cel mai puternic fan-club din Romania, ca mai apoi sa fie denumita "Fata draga a muzicii romanesti".
Multe se pot spune, dar tot nu pot afirma cu certitudine ca o descriu perfect.
Nu vreau sa accept ce s-a intamplat. Ma enerveaza faptul ca sunt neputincioasa in asemenea momente. Ma enerveaza cand vad ca tot mai multe persoane care imi sunt dragi dispar. Ma enerveaza cand vad ca oameni mari ajung in paragina in timp ce altii, care cu greu se pot numi oameni, se ridica. Ma enerveaza acum cand ii urmaresc multe interviuri, ca tot ce se vrea sa se scoata in evidenta sunt aspecte ce tin de viata intima si deloc de viata de artist. Artisul creeaza pentru noi, iar noi incercam sa aflam detalii intime. Nu pot sa suport asemenea lucruri. Media face victime, ataca cu mult venin dupa care are grija sa construiasca aceste deja arhicunsocute "in-memoriam'uri". Nu pot sa spun decat ca imi este sila.
Imi pare nespus de rau pentru ceea ce s-a intamplat, ma enerveaza ca este o situatie iremediabila si nu ii caut justificari, dar sunt convinsa ca motivul care a condus-o spre asa ceva a fost unul intemeiat. Ea il cunoaste. Imi este de ajuns. Oricum nu conteaza si chiar daca ar fi fost cunoscut nu ar fi facut decat sa creeze alte subiecte de discutie. Cu siguranta va mai curge multa cerneala pe aceasta tema, dar nimic nu va schimba situatia.
A vrut sa fie perfecta pe toate planurile. Am admirat mereu independenta la o femeie. Admir lucrul asta si la Madalina, admir faptul ca a fost o femeie puternica si admir munca ei. Ceea ce ea a creat nu o sa dispara si ii multumesc pentru ce a facut.
Inca o data imi exprim profundul regret pentru moartea Madalinei, o sa incerc sa accept ceea ce s-a intamplat. Cu riscul de a ma repeta, sunt prea putine cuvintele pentru a-mi exprima regretul. Pentru mine vei ramane mereu Fata cu parul de foc, femeia ce mi-a marcat copilaria, cea care a avut un imens respect pentru public, lasandu-se uneori pe planul secundar si cea care mi-a daruit o sumedenie de melodii dragi.
Probabil ea mi-ar spune acum : Fata draga, nu fi trista fiindca e pacat! O sa incerc sa tin seama de acest lucru.
Ziua aceasta a inceput cu fiori pentru mine si tot asa se si incheie poate cea mai gri zi din acest an pentru mine. Sunt convinsa ca perioada ce va urma va fi destul de "miscatoare", daca pot folosi acest termen.
Desi am o profunda admiratie, nu ii pot spune adio!
Felicitari pentru tot ce ai fost, Madalina! Imi vei lipsi!
marți, 29 iunie 2010
Today was legendary:D, how about tomorrow?
"Pam Pam!" Cam asa a fost toata ziua.
Astazi am avut o zi plina cum nu am mai avut de foarte mult timp si am avut feelingul ala ca am facut ceva :D . Sa vedem..totul a inceput foarte devreme cam pe la 5:30 odata cu trezirea. Si am pornit, plina de entuziasm catre Zarnesti. Eram entuziasmata de locatie, de modul in care a pornit totul si multumita ca in sfarsit fac ceva de genul : am o idee si o pun imediat in practica (am mai avut tentative dar niciodata nu a fost ceva care sa merite). Cu o atitudine de happy happy joy joy, lucrurile nu aveau cum sa esueze. Totul a fost frumos, parca totusi nu se intampla asta. Prea multe nu pot spune acum, prefer sa ma bucur in continuarea de starea de Pam Pam!
Astazi am avut o zi plina cum nu am mai avut de foarte mult timp si am avut feelingul ala ca am facut ceva :D . Sa vedem..totul a inceput foarte devreme cam pe la 5:30 odata cu trezirea. Si am pornit, plina de entuziasm catre Zarnesti. Eram entuziasmata de locatie, de modul in care a pornit totul si multumita ca in sfarsit fac ceva de genul : am o idee si o pun imediat in practica (am mai avut tentative dar niciodata nu a fost ceva care sa merite). Cu o atitudine de happy happy joy joy, lucrurile nu aveau cum sa esueze. Totul a fost frumos, parca totusi nu se intampla asta. Prea multe nu pot spune acum, prefer sa ma bucur in continuarea de starea de Pam Pam!
vineri, 25 iunie 2010
Ramas bun, sesiune!
Pfoooa..uite ca a trecut o gramada de timp de cand nu am mai trecut pe aici. Timp in care s-au intamplat o sumedenie de lucruri, dar avand in vedere ca nu le-am postat la vremea lor, acum nu prea are sens sa le trec in revista. Scriu acum, dupa o sesiune mai mult decat stresanta, dupa primul an de facultate absolut spectaculos si dupa o multime de intamplari care mai de care mai surprinzatoare.
Sa vedem . Am terminaaaaaaaaaaat sesiuneeeeeeeeea!!!! Ceea ce este o usurare enorma! Dupa 7 examene, unul mai antrenant decat celalalt, dupa nopti nedormite, dupa teancuri de cursuri, un desktop plin de diferite documente pe care nu am avut grija sa le procur din timp, dupa stresul asteptarii in fata unui amfiteatru a rezultatelor, dupa toate comentariile aduse de rezultate, dupa tot ce inseamna SESIUNE, pot spune ca am terminat!! Odata cu sesiunea am terminat si primul an de facultate, un an plin de intamplari ce ar fi meritat povestite. Pe scurt, le spun la revedere unor personaje ce mi-au marcat primul an de facultate, cu care nu stiu daca ma voi mai intalni sau nu, dar prefer sa nu ma mai gandesc acum la asta. Pe primul semestru , cel care este vinovat pentru stresul din acea perioada , a fost inconfundabilul Adam . Acest Adam care mereu avea sa ne arate ceva si care inca folosea disketele ( am aflat ca acum a trecut la next level achizitionand un memory stick :> ), care mereu avea de comentat privitor la complexitatea programului, care era vesnic nemultumit si ale carui ultrafolosite cuvinte, "Domn'le" si "O(n)" nu imi vor parasi prea curand mintea, a facut posibila o frumoasa intamplare la sfarsitul acestui an universitar ( cine stie, cunoaste;) ), so, oricat de ciudat ar suna : Thank you, Adam! . Cel de-al doilea magnific, responsabilul pentru stresul de pe al doilea semestru este cel despre care s-au scris bloguri speciale:)) , dar pe care el l-as caracteriza ca fiind cel care ne aminteste ca "o facem de oaie", sau ca programul nostru este unul de care depinde viata unui om /:) .
Cu bune si rele, s-a terminat! Pana in octombrie cand o vom lua de la capat, meritam o vacanta pe cinste! Evident ca sesiunea, s-a terminat conform planului, cu o betie binemeritata. Ea si-a avut originea undeva imediat dupa examenul extraprelungit de grafuri, continuand pana la rasaritul soarelui :) . Si uite asa totul a inceput conform planului cu cateva beri, ca mai apoi sa continuie cu o mini-excursie prin regie( drumul pana acolo este oarecum o necunoscuta), terminandu-se cu un popas in leu ( lupta cu o mata, o armata de tantari si o gramada de ganduri si promisiuni ), senzatia de dupa o betie de vara dominand .
Toate bune si frumoase, e bine acasa, planuri sunt destule insa vremea lasa de dorit :(. Ce bine ar fi fost daca nu as fi fost nevoita sa folosesc cursurile si pe post de evantai ! Munte, mare, intalniri cu prietenii, pierdere de timp... cam asa suna planurile mele de vacanta. Cel putin acum pot viziona toate filmele/serialele la care ma uitam pe furis, ascunzandu-ma parca de constiinta mea:)). Btw, mi-a fost recomandat serialul How I met your mother, de care auzisem doar ca nu ma convinsese nimic sa ii acord atentie. Am inceput sa ma uit la el si acum nu ma mai pot opri! E genial serialul, intrigant uneori cand observi cat de mult te cunoaste la unele faze si chiar il recomand si eu la randul meu .
De acum in colo, timp pentru mine,snooker, vacantaaaaaa si sa speram soare!!
Sa vedem . Am terminaaaaaaaaaaat sesiuneeeeeeeeea!!!! Ceea ce este o usurare enorma! Dupa 7 examene, unul mai antrenant decat celalalt, dupa nopti nedormite, dupa teancuri de cursuri, un desktop plin de diferite documente pe care nu am avut grija sa le procur din timp, dupa stresul asteptarii in fata unui amfiteatru a rezultatelor, dupa toate comentariile aduse de rezultate, dupa tot ce inseamna SESIUNE, pot spune ca am terminat!! Odata cu sesiunea am terminat si primul an de facultate, un an plin de intamplari ce ar fi meritat povestite. Pe scurt, le spun la revedere unor personaje ce mi-au marcat primul an de facultate, cu care nu stiu daca ma voi mai intalni sau nu, dar prefer sa nu ma mai gandesc acum la asta. Pe primul semestru , cel care este vinovat pentru stresul din acea perioada , a fost inconfundabilul Adam . Acest Adam care mereu avea sa ne arate ceva si care inca folosea disketele ( am aflat ca acum a trecut la next level achizitionand un memory stick :> ), care mereu avea de comentat privitor la complexitatea programului, care era vesnic nemultumit si ale carui ultrafolosite cuvinte, "Domn'le" si "O(n)" nu imi vor parasi prea curand mintea, a facut posibila o frumoasa intamplare la sfarsitul acestui an universitar ( cine stie, cunoaste;) ), so, oricat de ciudat ar suna : Thank you, Adam! . Cel de-al doilea magnific, responsabilul pentru stresul de pe al doilea semestru este cel despre care s-au scris bloguri speciale:)) , dar pe care el l-as caracteriza ca fiind cel care ne aminteste ca "o facem de oaie", sau ca programul nostru este unul de care depinde viata unui om /:) .
Cu bune si rele, s-a terminat! Pana in octombrie cand o vom lua de la capat, meritam o vacanta pe cinste! Evident ca sesiunea, s-a terminat conform planului, cu o betie binemeritata. Ea si-a avut originea undeva imediat dupa examenul extraprelungit de grafuri, continuand pana la rasaritul soarelui :) . Si uite asa totul a inceput conform planului cu cateva beri, ca mai apoi sa continuie cu o mini-excursie prin regie( drumul pana acolo este oarecum o necunoscuta), terminandu-se cu un popas in leu ( lupta cu o mata, o armata de tantari si o gramada de ganduri si promisiuni ), senzatia de dupa o betie de vara dominand .
Toate bune si frumoase, e bine acasa, planuri sunt destule insa vremea lasa de dorit :(. Ce bine ar fi fost daca nu as fi fost nevoita sa folosesc cursurile si pe post de evantai ! Munte, mare, intalniri cu prietenii, pierdere de timp... cam asa suna planurile mele de vacanta. Cel putin acum pot viziona toate filmele/serialele la care ma uitam pe furis, ascunzandu-ma parca de constiinta mea:)). Btw, mi-a fost recomandat serialul How I met your mother, de care auzisem doar ca nu ma convinsese nimic sa ii acord atentie. Am inceput sa ma uit la el si acum nu ma mai pot opri! E genial serialul, intrigant uneori cand observi cat de mult te cunoaste la unele faze si chiar il recomand si eu la randul meu .
De acum in colo, timp pentru mine,snooker, vacantaaaaaa si sa speram soare!!
marți, 26 mai 2009
wake up!
Mda...si iata ca revin dupa o indlungata pauza in care am fost mult prea ocupata sa pierd timpul...Ce pot sa zic ca m'a mai frapat?Fratilor...suntem o natie de dependenti!De la cel mai mic si pana la cel mai mare toti avem slabiciuni si vicii care vrem sau nu sa recunoastem ne conduc viata.E trist,aiurea sau cum vreti sa ii spuneti.Din ce in ce mai des intalnesti copii cu tigarea si berea in mana...cuvintele obscene nu intarzie sa apara...Ma uit cu tristete si observ ca jocurile noastre de odinioara[wow deja copilaria s'a transformat in odionioara:O] sunt inexistente in game'urile piticilor din ziua de azi.Casino'urile sunt din ce in ce mai multe si care mai de care mai aglomerate.Oare acesta este drumul catre un viitor gri?un drum ce nu'l putem evita?!:-?...oare chiar am uitat sa apreciem valorile cu adevarat importante?:(
Cu ceva timp in urma am simtit nevoia sa ies din monotonia vietii mele de zi cu zi si am fost la o 'banala' plimbare cu bicicleta.Era ceva ce nu mai facusem de mult timp...ceva ce facea diferenta in programul meu zilnic.era altceva:D.Si am pornit...ceea ce am trait in 4 ore pot spune ca valoreaza mai mult decat orice altceva ce facusem in ultimele 4 luni!Cum vedeam pur si simplu animalele cautandu'si locul intr'un mediu puternic antropizat...si eram efectiv mirata ca ele inca mai traiesc in aceste locuri:).eram fascinata de tot ce pierd nestiind sa apreciez micile delicii ale vietii:(.cu toate ca m'am ales si cu o durere de vreo saptamana de gat si asta pentru ca am cantat cat am putut de tare don't stop me now sau nothing else matters :d.
So, intorceti'va la ceea ce este cu adevarat important si pretuiti fiecare clipa:) fericirea sta in lucrurile marunte aflate in imediata apropiere a noastra...tot ce trebuie sa facem este sa le acordam atentia cuvenita.
Enjoy your life!
Cu ceva timp in urma am simtit nevoia sa ies din monotonia vietii mele de zi cu zi si am fost la o 'banala' plimbare cu bicicleta.Era ceva ce nu mai facusem de mult timp...ceva ce facea diferenta in programul meu zilnic.era altceva:D.Si am pornit...ceea ce am trait in 4 ore pot spune ca valoreaza mai mult decat orice altceva ce facusem in ultimele 4 luni!Cum vedeam pur si simplu animalele cautandu'si locul intr'un mediu puternic antropizat...si eram efectiv mirata ca ele inca mai traiesc in aceste locuri:).eram fascinata de tot ce pierd nestiind sa apreciez micile delicii ale vietii:(.cu toate ca m'am ales si cu o durere de vreo saptamana de gat si asta pentru ca am cantat cat am putut de tare don't stop me now sau nothing else matters :d.
So, intorceti'va la ceea ce este cu adevarat important si pretuiti fiecare clipa:) fericirea sta in lucrurile marunte aflate in imediata apropiere a noastra...tot ce trebuie sa facem este sa le acordam atentia cuvenita.
Enjoy your life!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)